Concursul de creativitate in fizica si tehnologii "Stefan Procopiu"

Argumente pedagogice
Dictionar metodic
A. Olar, Bionica
Mecatronica si integronica
Monografiile concursului
Galeriile concursului
Initiatori
Elevi participanti
Galerie foto
Īntrebari si raspunsuri - convorbiri metodice, puncte de vedere
Chestionar
Coordonatori metodici ai sectiunilor
Forum
Contact
Accesari : 470314
Vineri, 15 Decembrie, 2017
Actualizare: 22 octombrie 2017

 


TRĂSĂTURI PSIHOCOMPORTAMENTALE
ALE PROFILURILOR CREATIVE
(CATEGORII DE PERFORMANŢĂ CREATIVĂ)
SPECIFICE STUDIULUI FIZICII ŞI TEHNOLOGIILOR ÎN ŞCOALĂ


„Înţelegerea este ţinta şi ea trebuie atinsă din perspective multiple”(H. Gardner)


Caracterul diferenţiat al profilurilor psihocomportamentale specifice studiului fizicii este rezultanta varietăţii aptitudinilor şi atitudinilor implicate într-o activitate creativă, a „nivelului operaţional al acestor componente diferit de la un elev la altul” şi, mai ales, „a modului în care ele sunt corelate şi orientate, a modului în care sistemul devine emergent” (Popescu-Neveanu, P., 1978).
Profilurile creative ale elevilor implicaţi într-o anumită activitate de învăţare a fizicii vor prezenta aranjamente individuale ale variabilelor:
a) gândire ştiinţifică (aptitudini pentru domeniu);
b) gândire creativă;
c) interese şi motivaţie intrinseci;
d) profilul de inteligenţe multiple.
Fiecare profil creativ poate fi descris printr-un „mozaic” de tipuri de aptitudini şi atitudini creative şi trăsături de personalitate distincte de la un elev la altul, multiple (în interacţiune) şi discrete (relativ independente). Formele particulare ale asamblării acestora la vârstele şcolare sunt specifice:

Tabelul 1

Profiluri creative

Dominante aptitudinale

  • Spirit de observaţie şi perspicacitate
  • Sensibilitate la probleme
  • Senzitivitate perceptivă
  • Fluiditate asociativă
  • Flexibilitate spontană
  • Flexibilitate adaptivă
  • Gândire flexibilă, speculativă
  • Sensibilitate la probleme
  • Flexibilitate spontană
  • Flexibilitate adaptivă
  • Flexibilitate de redefinire
  • Elaborare
  • Capacitatea de a investiga teoretic
  • Sensibilitate la probleme
  • Gândire teoretică
  • Fluiditate ideativă
  • Flexibilitate adaptivă
  • Elaborare
  • Capacitatea de a investiga experimental
  • Gândire experimentală
  • Senzitivitate perceptivă
  • Sensibilitate la probleme
  • Fluiditate asociativă
  • Flexibilitate adaptivă
  • Elaborare
  • Inventivitate
  • Sensibilitate la probleme
  • Fluiditate ideativă, asociativă, expresională
  • Flexibilitate adaptivă, de redefinire
  • Elaborare
  • Capacitatea de a adecva soluţiile problemelor la realitate
  • Sensibilitate la probleme
  • Senzitivitate perceptivă
  • Gândire tehnică
  • Flexibilitate adaptivă, de redefinire
  • Elaborare
  • Imaginaţie ştiinţifică anticipativă
  • Sensibilitate la probleme
  • Imaginaţie creativă, fantezie
  • Fluiditate ideativă, asociativă, expresională
  • Flexibilitate spontană, adaptivă, de redefinire
  • Elaborare
  • Originalitatea gândirii ştiinţifice
  • Sensibilitate la probleme
  • Gândire nonconformistă
  • Fluiditate asociativă
  • Flexibilitate de redefinire
  • Umor în comunicare

Trăsături psihocomportamentale ale profilurilor (prototipurilor) creative (categorii de performanţă creativă) specifice studiului fizicii

Propunem un set (orientativ) de constructe psihocomportamentale pentru identificarea şi cultivarea profilurilor creativităţii ştiinţifice specifice studiului fizicii în şcoală:

Spirit de observaţie şi perspicacitate
Prototipul/ Diploma: ARHIMEDE

Sinonime: agerime, pătrundere, isteţime, subtilitate, ascuţimea minţii, fler, intuiţie.
Spiritul de observaţie este calitatea gândirii de a percepe aspecte (însuşiri, cauze, corelaţii) mai puţin sesizabile ale fenomenelor observate, de a surprinde rapid şi precis semnificaţii (relaţii).
Perspicacitatea, situată între gândirea logică (convergentă) şi gândirea creativă (divergentă), reprezintă:

  • acuitatea spiritului de observaţie;
  • nuanţarea gândirii - discriminarea subtilă a semnificaţiilor;
  • profunzimea gândirii - pătrunderea în esenţa fenomenelor observate; capacitatea de a găsi căile de rezolvare a unei probleme;
  • capacitatea de a găsi soluţii rapide la probleme dificile, unde nu se aplică algoritmi şi reguli cunoscute;
  • înţelegerea rapidă a explicaţiilor, adesea găsind răspunsul corect înaintea celorlalţi;
  • înţelegerea precisă şi clară a problemei, elaborând în acelaşi timp planuri adecvate de acţiune.

Spiritul de observaţie şi perspicacitatea sunt corelate cu un complex de aptitudini şi atitudini creative:

  • senzitivitate perceptivă - acuitatea simţurilor, bogăţia senzaţiilor;
  • receptivitate la stimuli diverşi - vizuali, auditivi, tactili etc.;
  • fluiditate asociativă - rapiditatea şi bogăţia asociaţiilor gândirii;
  • flexibilitate spontană - utilizarea de asociaţii inedite, neaşteptate, ascunse, capacitatea de a schimba rapid direcţia gândirii;
  • sensibilitatea la probleme - a diversifica semnificaţii, elemente, mijloace într-o situaţie dată, a sesiza şi de a stabili corelaţii între constatări, observaţii;
  • capacitate ridicată de concentrare şi mobilitate a atenţiei;
  • nivel ridicat al aptitudinii de a analiza, abstractiza, sintetiza;
  • capacitate de organizare coerentă a materialului gândirii etc.

 

Gândire flexibilă
Prototipul/ Diploma: NICOLAI COPERNIC

Sinonime: gândire speculativă, plasticitatea, supleţea gândirii - opusul rigidităţii, stereotipiei în gândire.
Gândirea flexibilă (spontană, adaptivă, de redefinire) presupune:

  • a schimba direcţia de la o clasă la alta de obiecte (însuşiri, fenomene, judecăţi);
  • a schimba cu uşurinţă centrul de interes;
  • a renunţa la anumite idei (şabloane, stereotipii);
  • a reprofila vechile scheme operaţionale în raport cu situaţii noi;
  • a folosi ideile ştiinţifice în asociaţii noi;
  • a folosi un obiect într-o manieră nouă, neobişnuită, în scopuri cu totul noi, în întregul său ori în parte, renunţând la interpretarea sa obişnuită;
  • a redefini, restructura, transforma funcţia unui obiect pentru a-l face util într-o formă nouă;
  • a găsi cele mai potrivite mijloace pentru a aborda probleme;
  • a găsi cele mai bune argumente pentru a convinge etc.

Gândirea flexibilă, speculativă se corelează cu un complex de aptitudini şi atitudini creative:

  • volum larg de cunoştinţe în domenii variate;
  • sensibilitate la probleme - deschiderea spre diversitate, analiza şi evaluarea alternativelor posibile; receptivitate la stimuli diverşi – senzoriali, cognitivi;
  • gândire în evantai - tendinţa de căutare a mai multor soluţii posibile la o problemă, pornindu-se în mai multe direcţii, pe mai multe căi, de multiplicare şi diversificare a căilor şi mijloacelor de rezolvare;
  • elaborarea gândirii - coerenţa lucrării produse, capacitatea de a lucra ordonat, a gândi la toate detaliile, la modul în care trebuie împărţit efortul; capacitatea de a îmbogăţi, a completa, a modifica o idee, adăugând opinii proprii, de a aprofunda, de a clarifica ideile altora etc.

Gândire teoretică
Prototipul/ Diploma: ISAAC NEWTON

Sinonime: gândire analitică, ştiinţifică.
Profilul teoreticianului/ gândirii teoretice presupune:

  • a rezolva probleme teoretice, aplicând teoriile cunoscute;
  • a explica observaţiile, enunţurile ştiinţifice pe baza unor modele teoretice;
  • a descrie şi a clasifica sisteme, proprietăţi, fenomene, pe criterii teoretice;
  • a stabili concluzii în mod deductiv (a explica deductiv), aplicând legile cunoscute;
  • a întemeia teoretic modelele obţinute, pe criterii de corectitudine logică;
  • a utiliza calculul matematic, a descrie informaţiile simbolic, formal şi economic;
  • a testa şi evalua soluţiile posibile, pe argumente teoretice;
  • a alege soluţia adecvată şi a respingere argumentat pe cele mai puţin adecvate;

Gândirea teoretică se corelează cu alte aptitudini şi trăsături creative:

  • sensibilitate la probleme - a surprinde, a recunoaşte, a descoperi dependenţe, implicaţii neobişnuite, lacune în construcţiile ideative existente, probleme acolo unde opinia colectivă socoteşte totul definitiv şi de neschimbat;
  • înclinaţia spre rezolvare de probleme - din culegeri de probleme;
  • fluiditate ideativă – a stăpâni termeni şi idei ştiinţifice sofisticate;
  • flexibilitate adaptivă - a aborda variat, adecvat probleme, a privi dintr-un alt punct de vedere obiectele, fenomenele;
  • dispoziţia spre rigurozitate - de a verifica orice enunţ, de a cântări argumentele, de raportare fundamentată logic la datele problemei, opţiunea pentru modalitatea de rezolvare considerată logic cea mai bună etc.

 

Gândire experimentală
Prototipul/ Diploma: GALILEO GALILEI

Sinonime: gândire ipotetică, empirică.
Gândirea empirică, experimentală se raportează la capacitatea de a transpune ideile, enunţurile ştiinţifice în plan experimental, în scopul întemeierii lor experimentale: a) descoperirea (stabilirea, introducerea) unor concepte ştiinţifice noi; b) validarea (demonstrarea, testarea, confirmarea) experimentală a noţiunilor şi enunţurilor stabilite.
Profilul experimentatorului/ priceperii de a experimenta presupune:

  • a planifica (proiecta) testarea experimentală a unui enunţ, ipoteze;
  • a verifica un enunţ, urmând proceduri experimentale prestabilite;
  • a identifica şi controla parametrii unui sistem/ fenomen;
  • a idealiza/ abstractiza însuşirile obiectelor, fenomenelor percepute;
  • a degaja concluzii generale, în lumina emisă de observaţii (a explica inductiv, cauzal);
  • a înregistra adecvat date experimentale (grafic, prin tabele);
  • a determina în siguranţă şi cu precizie mărimi fizice, utilizând instrumente adecvate etc.

Priceperea de a experimenta se corelează cu aptitudini şi trăsături ca:

  • sensibilitatea la probleme - a sesiza şi de a stabili corelaţii între observaţii; a sesiza dependenţe, implicaţii neobişnuite, inadvertenţe între fapte sau idei, între fapte şi teorie;
  • flexibilitatea de redefinire - ameliorarea şi inovarea tehnicilor experimentale;
  • dispoziţia spre rigurozitate - înclinarea de a verifica ipotezele proprii;
  • capacitatea de a observa sistematic, pe durate mari;
  • concentrarea şi mobilitatea atenţiei;
  • abilităţi perceptive şi manuale (ritm, rapiditate, viteză de reacţie, echilibru, flexibilitatea şi coordonarea mişcărilor);
  • cunoaşterea instrumentelor de măsurare, a instrucţiunilor de utilizare;
  • înţelegerea cu uşurinţă a dispoziţiilor verbale, a instrucţiunilor practice;
  • preferinţa pentru explicaţii obiective ale observaţiilor, prin raportare la criterii de realitate, de adevăr etc.

 

Inventivitate ştiinţifică
Prototipul/ Diploma: THOMAS ALVA EDISON

Sinonime: ingeniozitate, productivitatea gândirii ştiinţifice.
Inventivitatea ştiinţifică presupune:

  • fluiditatea gândirii - de asociaţii, de idei - generarea unei mari cantităţi de soluţii, de idei, debit în succesiunea ideilor, uşurinţa înlănţuirii imaginilor, rapiditatea realizării asociaţiilor;
  • elaborarea gândirii - capacitatea de a îmbogăţi, de a completa, a modifica o idee nouă, de a adăuga opinii proprii, de a aprofunda, de a clarifica ideile altora; tendinţa de a veni cu precizări de amănunt, cu detalieri uneori surprinzătoare.

Inventivitatea ştiinţifică se asociază cu:

  • volum larg de cunoştinţe în domenii variate;
  • sensibilitate la probleme - a surprinde, observa, recunoaşte situaţiile-problemă, implicaţii neobişnuite, dificultăţi ce trebuie remediate, aspecte care necesită intervenţii pentru a li se găsi rezolvări sau aduce îmbunătăţiri; receptivitate la stimuli diverşi – senzoriali, cognitivi;
  • flexibilitate adaptivă şi de redefinire - a renunţa la vechi puncte de vedere şi a adopta altele noi, a modifica rapid mersul, direcţia gândirii, când situaţia impune schimbarea punctului de vedere, a opera uşor, rapid transferuri în situaţii variate, a redefini, restructura, transforma funcţia unui obiect pentru a-l face util într-o formă nouă; deschiderea spre diversitate, analiza şi evaluarea alternativelor posibile;
  • gândire în evantai - tendinţa de căutare a mai multor soluţii posibile la o problemă, pornindu-se în mai multe direcţii, pe mai multe căi, de multiplicare şi diversificare a căilor şi mijloacelor de rezolvare etc.

 

Aptitudini tehnice
Prototipul/ Diploma: HENRI COANDĂ

Sinonime: dibăcie, dexteritate, îndemânare, ingeniozitate, gândire tehnică.
Profilul gândirii/ aptitudinilor tehnice se referă la capacitatea de a adecva soluţiile problemelor la realitate (aplicabilitatea, plauzibilitatea gândirii ştiinţifice) şi presupune capacităţi cum sunt:

  • a executa o lucrare practică (diagnosticare, depanarea aparatelor tehnice, repararea, reglarea, construirea unor mecanise simple etc.) conformă criteriilor realităţii (de aplicabilitate, plauzibilitate);
  • a raporta ideile la realitate, etalonul aprecierii şi autoaprecierii constituindu-l realitatea;
  • a asuma sarcini complexe, ce necesită timp de investigaţie;
  • o bună coordonare motrică, senzorială etc.;
  • a adapta scopul la resurse, de normele de protecţie a muncii;
  • a percepe cu uşurinţă relaţii spaţiale şi temporale - forme, distanţe, combinări în spaţiu, mişcări - a estima mărimi etc.

Aptitudinile tehnice se corelează cu aptitudini şi trăsături ca:

  • sensibilitate la probleme - a sesiza dificultăţi ce trebuie remediate, absurdităţi tehnice, deficienţe de structură, imperfecţiuni ce pot fi ameliorate, aspecte care necesită intervenţii practice pentru a li se găsi rezolvări sau aduce îmbunătăţiri etc.;
  • sensibilitate la impactul social, ecologic al soluţiilor practice ale unei probleme;
  • elaborarea gândirii - de a produce o lucrare echilibrată, coerentă, cu detalii, de a lucra ordonat, a gândi la toate detaliile, la modul în care trebuie împărţit efortul; conducând la răspunsuri aplicabile, plauzibile;
  • flexibilitate adaptivă şi de redefinire - a modifica rapid mersul, direcţia gândirii, când situaţia impune schimbarea punctului de vedere, a opera cu uşurinţă transferuri în situaţii variate, a transforma funcţia unui obiect pentru a-l face util într-o formă nouă etc.

 

Imaginaţie ştiinţifică anticipativă
Prototipul/ Diploma: JULES VERNE

Sinonime: imaginaţie creativă - invenţie, născocire, ficţiune, plăsmuire, fantezie etc.
Imaginaţia ştiinţifică anticipativă – „o sinteză specifică între gândirea ştiinţifică şi abandonarea imaginativă” (M.V. Covington) - se referă la capacitatea de a configura cunoştinţele ştiinţifice în imagini noi, îmbogăţite cu experienţa afectivă proprie.
Imaginaţia ştiinţifică anticipativă presupune:

  • procese emoţional-imaginative, desfăşurându-se spontan, impulsiv, necontrolat, aleatoriu;
  • ignorarea voită a ordinii cunoscute a lucrurilor;
  • anticiparea impactului ştiinţei în plan social, tehnologic etc.;
  • asocierea unor elemente ştiinţifice (obiecte, fenomene) cu stări sufleteşti;
  • asociaţii libere între imagini ştiinţifice, plăsmuiri fanteziste, minuţioase şi subtile ale unor situaţii irealizabile;
  • recombinarea senzaţiilor, reprezentărilor proprii, reconfigurând noţiunile ştiinţifice în imagini noi, în sensul dorinţelor, năzuinţelor proprii etc.

Imaginaţia ştiinţifică anticipativă se asociază cu:

  • volum larg de cunoştinţe în domenii variate, despre orice subiect, imaginaţia fiind cu atât mai eficientă cu cât informaţiile însuşite sunt mai vaste;
  • sensibilitate la probleme - a sesiza dificultăţi ce trebuie remediate, absurdităţi tehnice, deficienţe de structură, imperfecţiuni ce pot fi ameliorate, aspecte care necesită intervenţii practice pentru a li se găsi rezolvări sau aduce îmbunătăţiri etc.;
  • flexibilitate spontană, adaptivă şi de redefinire - capacitatea schimbării spontane a direcţiei, a sferei, a domeniului de referinţă; capacitatea de a combina divergent elemente variate (idei, forme, relaţii, obiecte etc.), pentru a le da o nouă semnificaţie, conducând la idei noi, originale;
  • înclinaţii către basm, mitologie, povestiri şi construcţii tehnice fantastice;
  • spiritul de aventură, dorinţa de asumare a riscurilor în gândire şi acţiune;
  • capacitatea de a lăsa frâu liber fanteziei, eliberat de inhibiţii şi blocajele proprii;
  • caracterul euristic al gândirii care asigură producţiei intelectuale un caracter divergent etc.

 

Originalitatea gândirii ştiinţifice
Prototipul/ Diploma: ALBERT EINSTEIN

Sinonime: nonconformism (în gândire), trăsătură definitorie pentru creativitate.
Gândirea originală este calitatea gândirii:

  • de a descoperi sau produce principii noi de relaţionare a datelor unei probleme;
  • de a produce imagini, idei, soluţii neobişnuite, neuzuale (statistic rare);
  • de a obţine un produs teoretic sau experimental interesant, surprinzător;
  • de a produce asociaţii neaşteptate, finaluri surpriză (umor);
  • de a restructura sau reorganiza sistemul de cunoştinţe şi de reguli învăţate etc.

Gândirea originală se asociază cu:

  • sensibilitatea la probleme - a sesiza dependenţe, implicaţii neobişnuite, lacune în construcţiile ideative existente, probleme acolo unde ceilalţi nu le observă, unde opinia colectivă socoteşte totul definitiv şi de neschimbat, inadvertenţe între fapte şi teorie etc.;
  • flexibilitatea spontană, adaptivă şi de redefinire - a combina divergent elemente variate (idei, forme, relaţii, obiecte etc.), pentru a le da noi semnificaţii, utilizări; cât mai multe soluţii posibile la o problemă, mergând până la „sfidarea logicii”;
  • profunzimea gândirii - pătrunderea în esenţa fenomenelor observate;
  • nuanţarea gândirii - discriminarea subtilă a semnificaţiilor;
  • spiritul de aventură - dorinţa de asumare a riscurilor în gândire şi acţiune etc.

 

Aptitudini speciale pentru fizică şi tehnologii
Prototipul/ Diploma: ŞTEFAN PROCOPIU

Cumulează (armonizează) criteriile anterioare, la niveluri înalte ale procesului şi produsului creativ.

Vezi: Landau, E., Psihologia creativităţii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1979; Stoica, A., Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1983; Popescu-Neveanu, P., Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti 1978; Oprescu, V., Dimensiunea psihologică a pregătirii profesorului, Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1983.

Iulian Leahu (1997)
Preluat în Leahu, I. şi Davidescu, D.C. (2007),
„Învăţarea creativă prin lecţiile de fizică”, M.E.C./ P.I.R., Bucureşti

Organizare si desfasurare
Parteneriate & Programe comune
Etapa judeteana, Iasi 2018
Etapa interjudeteana, 26-27-28 mai 2018:
Statiune Durau - Fizica si Electronica;
Iasi - Electrotehnica si Mecanica - Univ. Tehnica "Gh. Asachi" Iasi, Facultatea de Inginerie Electrica, Energetica si Informatica Aplicata; Facultatea de Mecanica
Tabara de creativitate stiintifica a Concursului "Stefan Procopiu"
Site-uri recomandate
Link

Site coordonat de :
Editor : prof. Iulian Leahu (Iasi)            Administrator : prof. Ion Cazacu-Davidescu (Iasi)
2006-2017 Concursul de creativitate "Stefan Procopiu"