Concursul de creativitate in fizica si tehnologii "Stefan Procopiu"

Argumente pedagogice
Dictionar metodic
A. Olar, Bionica
Mecatronica si integronica
Monografiile concursului
Galeriile concursului
Initiatori
Elevi participanti
Galerie foto
Īntrebari si raspunsuri - convorbiri metodice, puncte de vedere
Chestionar
Coordonatori metodici ai sectiunilor
Forum
Contact
Accesari : 466829
Simbata, 21 Octombrie, 2017
Actualizare: 28 mai 2017

 


UTILITATEA UNUI CONCURS DE CREATIVITATE
SAU
CE MOTIVE AVEM SĂ ACORDĂM ATENŢIE DEZVOLTĂRII CREATIVITĂŢII ELEVILOR PRIN STUDIUL FIZICII ŞI AL TEHNOLOGIILOR ÎNRUDITE?


„Personalitatea creatoare este aceea care îşi dezvoltă la maximum toate posibilităţile
şi care funcţionează din plin” (Rogers, C.R.,1959).

     Tradiţional, relaţia dintre randamentul şcolar şi performanţa creativă a elevilor este interpretată în termenii corelaţiei observate slabe dintre inteligenţă şi creativitate. Cum inteligenţa şi creativitatea apar contradictorii („lipsa creativităţii este dominaţia intelectului”, Stein, M.I., 1962), se sugerează că randamentul şcolar şi performanţele creative „acoperă realităţi diferite”. În ciuda creativităţii inerente oricărei activităţi de învăţare, modelele şi instrumentele tradiţionale de măsurare a succesului şcolar ignoră performanţele de tip creativ. Gândind în aceşti termeni, puţini dintre elevi vor fi observaţi ca fiind creativi. În realitate, precizează T.M. Amabile (1997), „creativitatea nu descrie un elev, ci expresii creative: idei, comportamente şi produse originale şi utile. (...) Orice elev normal dezvoltat este capabil de o activitate creativă într-un anumit domeniu la un moment dat”.
     Orice elev are disponibilități (exprimări) creative care apar nu doar la elevii supradotaţi: aptitudinile speciale, imaginaţia, cutezanţa, ingeniozitatea, nonconformismul „sunt dimensiuni ale personalităţii care se învaţă în sistemul de învăţământ” (Stoica, A., 1983). Scopul oricărei educaţii creative este acela „de a da elevului posibilitatea să folosească din plin întregul său potenţial” (Landau, E., 1979), iar „discrepanţa dintre capacitatea creativă înnăscută şi performanţele creative ale unui elev poate fi atenuată printr-o educaţie bine orientată”, de la o învăţare necreativă la o învăţare creativă (Parnes, S.J., 1962).
     Manifestarea conduitei creatoare a elevilor prin studiul fizicii şi al tehnologiilor înrudite depinde de cadrul favorabil realizat în şcoală. Profesorul are rolul decisiv în depistarea şi dezvoltarea aptitudinilor creatoare ale elevilor, plecând de la particularităţile lor individuale, folosind strategii participative, adaptând ritmul de învăţare la nevoile, posibilităţile şi interesele elevilor, realizând parcursuri şcolare individualizate, motivante pentru elevi, „orientate spre inovaţieşi spre împlinirea personală” (cf. programelor de fizică). Exercitarea unei influenţe pozitive de către profesor în acest sens, intensificarea dezvoltării aptitudinilor creative constituie dimensiuni de bază ale curriculumului şcolar actual. Din perspectiva acestuia, învăţământul trebuie orientat către o educaţie mai echitabilă şi mai eficientă, centrată pe nevoile de învăţare şi pe dezvoltarea competenţelor ştiinţifice ale fiecărui elev. Noile programe şcolare, manualele alternative, ghidurile metodologice, bazele noi ale relaţiei profesor-elev pornesc de la cerinţa structurării unui „învăţământ pentru elevul concret, iar nu unul uniform şi unic pentru toţi, conceput pentru un elev abstract” (Crişan, Al. ş.a., Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de referinţă,M.E.N., Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti 1998, p. 14), de la necesitatea de a-i face pe elevi să se simtă în siguranţă în şcoală, acceptaţi, eliberaţi de inhibiţii, într-un climat propice exprimării personalităţii unice a fiecăruia.
     Studiile româneşti (Stoica, A., 1983) surprind tendinţa creativităţii elevilor, în particular, a flexibilităţii gândirii - cu excepţia fluidităţii gândirii - de a scădea constant (cu unele paliere) în perioada şcolarităţii. Printre cauze se află caracterul preponderent verbal al învăţământului, ponderea mare acordată memorării şi reproducerii cunoştinţelor, gândirii convergente (problemelor cu soluţie unică), lipsa răgazului în învăţare pentru etapele de reflecţie şi de imaginaţie creatoare, esenţiale pentru dezvoltarea cognitivă - pe larg, un învăţământ care nu angajează şi nu măsoară decât în parte potenţialul real al elevilor (Stoica, A., 1983). Iar acest potenţial „nu numai că nu evoluează în asemenea condiţii, dar duce la scăderea capacităţilor psihice, diminuând şansele de dezvoltare şi de succes” (Ph.E. Vernon).
     Accentul pus în predare pe stocarea de informaţii, pe reproducerea conţinuturilor, nu pe dezvoltarea capacităţii elevului de a judeca, de a opera independent (original) cu ceea ce învaţă, autoritatea absolută a profesorului, convenţionalismul metodelor de predare, rutina din conţinutul şi practica şcolară – pe scurt, un învăţământ centrat pe conţinuturile programei şcolare şi nu pe posibilităţile fiecărui elev - reprezintă „căi de limitare a inventivităţii şi de uniformizare a personalităţii” (V. Löwenfeld). În şcoala convenţională, există o sărăcie a situaţiilor de învăţare, „bazate pe interacţiunea elevilor cu informaţia despre realitate şi mai puţin cu realitatea însăşi”, „un învăţământ logocentric şi magistrocentric” (Balica, M. ş.a., 2004), „ce cultivă mai ales stereotipiile şi gândirea conformistă, frânând dezvoltarea spiritului critic şi creativ” (S.I. Shapiro). Dacă elevii „manifestă un comportament stereotip, imitativ, este pentru că aşa au fost deprinşi, le lipsesc modelele şi deprinderile necesare activităţii creative” (A.W. Forshay).
     Pentru educarea creativităţii elevilor în şcoală pledează cel puţin un important motiv de ordin psihopedagogic: învăţarea creativă „este un mod de a asigura sănătatea psihică a elevilor” (Rogers, C.R., 1959), iar siguranţa psihologică resimţită de elevi, eliberarea de blocaje sunt premise esenţiale ale manifestării creatoare (Amabile, T.M., 1997).
     Cunoştinţele nu determină creativitatea, dar o pot favoriza dacă sunt însuşite în mod creativ - corelate cu interesele elevilor pentru învăţare, cu profilul intelectual (de „inteligenţe multiple”, cf. H. Gardner) şi cu abilităţi de gândire creativă. Cercetarea psihopedagogică, documentele oficiale abordează sistematic statutul şi sarcinile şcolii creative. Dar, la nivelul tehnologiilor didactice, şcoala nu răspunde printr-o practică propriu-zisă în acest sens. Unii elevi, parafrazând pe T.M. Amabile (1997), sunt norocoşi să aibă în preajmă un profesor sau un părinte care să-i îndemne să-şi descopere propria motivaţie interioară pentru a învăţa într-un mod creativ.
     Ce ne lipseşte să abordăm cu responsabilitate predarea în şcoală într-un mod creativ?
Un motiv ar fi absenţa din curriculumul şcolar a interfeţei metodologice necesare dintre psihopedagogia generală a creativităţii şi educaţia creativităţii la nivelul disciplinei. Curriculumul şcolar axat pe învăţarea creativă implică proiectarea lecţiei pe baza unor modele specifice şi operaţionale, nu aleatorii sau funcţie de entuziasmul unei generaţii de pedagogi. De exemplu, se pretinde profesorilor să dezvolte la elevi creativitatea, dar conceperea şi măsurarea în mod oficial a randamentului şcolar ignoră randamentul creativspecific disciplinei (A. Stoica, 1983).
     Conceptul de randament şcolar, prin înţelegerea sa curentă, dar mai ales prin instrumentele de măsurare acordă pondere îndeplinirii de către elevi a unor sarcini de tip reproductiv-aplicativ, lipsite de potenţial creativ. Ori, disciplinele predate în şcoală nu sunt atât depozite de cunoştinţe, cât moduri de cunoaştere şi căi de a învăţa. A învăţa creativ presupune ca elevii să creeze valori şi sensuri proprii pentru ceea ce ei învaţă, şi în acest sens conceptul curent de „randament şcolar” este neadecvat.
     De asemenea, în mod nefavorabil pentru generaţii de elevi, învăţarea a fost văzută ca un proces „în sens invers” (Dawson, G., 1992): „de la înţelegerea şi memorarea noilor cunoştinţe, la operarea cu ele” (în situaţii cât mai previzibile). Dimpotrivă, învăţarea creativă este procesul prin care elevii, plecând de la cunoştinţe iniţiale, creează noi cunoştinţe în sens direct (cunoştinţe propriu-zise), la rândul lor bază pentru o nouă învăţare. Învăţarea în sens direct este sinonimă „gândirii care produce noi cunoştinţe” (Arnold, J.E., 1962, Guilford, J.P., 1967), analoagă proceselor creative, proceselor reale de rezolvare a problemelor, „prin modelarea unor idei sau ipoteze, testarea acestor idei şi comunicarea rezultatelor obţinute” (Torrance, E.P., 1962).
     Creativitatea este un produs şi o cerinţă a societăţii contemporane şi trebuie să devină în şcoală obiectul unor acţiuni planificate, prin care este dezvoltată deliberat (Stoica., A., 1983). Profesorii sunt solicitaţi să ofere elevilor bazele unei culturi ştiinţifice autentice, în lumina formării unor deprinderi de rezolvare de probleme necesare vieţii în colectivitate.
     Concursul de creativitate „Ştefan Procopiu” îşi propune să ofere profesorilor care predau fizica şi tehnologiile înrudite, ca şi profesorilor altor discipline instrumente de lucru sprijinind aplicarea curriculumului şi însuşirea de către elevi a cunoştinţelor într-un mod axat pe învăţarea creativă, promovând sub factorii creativităţii ştiinţifice noi categorii de performanţă şcolară, noi modele de succes (randament) şcolar.

Iulian Leahu (2006)
Preluat în Leahu, I. şi Davidescu, D.C. (2007),
„Învăţarea creativă prin lecţiile de fizică”, M.E.C./ P.I.R., Bucureşti

Organizare si desfasurare
Parteneriate & Programe comune
Etapa judeteana Iasi 2017
Etapa nationala, Iasi 27-28 mai 2017: Univ. "Gheorghe Asachi", Iasi: Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei; Facultatea de Inginerie Electrica, Energetica si Informatica Aplicata; Facultatea de Mecanica
Tabara de creativitate stiintifica a Concursului "Stefan Procopiu"
Site-uri recomandate
Link

Site coordonat de :
Editor : prof. Iulian Leahu (Iasi)            Administrator : prof. Ion Cazacu-Davidescu (Iasi)
2006-2017 Concursul de creativitate "Stefan Procopiu"